Astronomii au descoperit mii de planete în afara sistemului solar de la începutul anilor 1990, iar acum descriu o lume în care prognoza meteo anunță vânturi care suflă cu 18.000 de kilometri pe oră și ploi nocturne de metal lichid, rubine și safire, relatează Space.com .
Aceasta este realitatea haotică pe care astronomii au pus-o cap la cap pentru WASP-121b , o planetă de tip „Jupiter ultra-fierbinte” care se numără printre cele mai extreme planete cunoscute din afara Sistemului Solar.
Gigantul gazos orbitează steaua sa la o distanță atât de mică încât un singur „an” pe această planetă durează doar 30,5 ore.
La o asemenea apropiere – atât de mare încât, dacă s-ar afla puțin mai aproape, gravitația stelei ar începe să o sfâșie – forțele mareice uriașe exercitate de stea au deformat planeta dintr-o sferă într-o formă asemănătoare unei mingi de fotbal american.
O planetă infernală
Temperaturile de pe partea pe care steaua o luminează cresc suficient de mult pentru a vaporiza metalele, iar studii anterioare au sugerat că fierul s-ar putea condensa și cădea sub formă de ploaie pe partea mai rece, aflată în întuneric. Acum, astronomii care au folosit Telescopul Spațial James Webb (JWST) au adăugat o nouă piesă la portretul meteorologic al acestei lumi.
Urmărind schimbările subtile ale luminii stelare care traversează atmosfera lui WASP-121b în timp ce planeta a trecut prin fața stelei sale, cercetătorii au detectat diferențe între condițiile atmosferice de la răsărit și cele de la apus, potrivit studiului publicat în revista Nature Astronomy .
„Datorită calității fără precedent a observațiilor sale, JWST ne oferă cele mai detaliate priviri de până acum asupra planetelor îndepărtate”, a declarat într-un comunicat Cyril Gapp, cercetător la Institutul Max Planck pentru Astronomie din Germania și autorul principal al studiului.
„Măsurând modul în care absorbția luminii stelare se modifică pe măsură ce WASP-121b se rotește, putem analiza atmosfera sa longitudine cu longitudine”, a explicat Gapp.
Vânturile extreme mută căldura pe partea întunecată a exoplanetei
Observațiile sugerează că regiunea în care ziua se transformă în noapte este mai fierbinte decât regiunea în care noaptea se transformă în zi. Cercetătorii spun că acest fenomen poate fi explicat prin existența unor vânturi extrem de puternice, care mută căldura de pe partea arzătoare a planetei către partea sa mai rece și întunecată.
Deoarece WASP-121b este blocată gravitațional față de steaua sa, o emisferă este orientată permanent către aceasta, în timp ce cealaltă rămâne în întuneric. Totuși, în timpul tranzitului prin fața stelei, planeta se rotește suficient de mult pentru ca diferite regiuni ale atmosferei sale să devină vizibile pentru JWST.
Analizând schimbările din atmosfera planetei, Gapp și echipa sa au descoperit că zona aflată între partea luminată și cea întunecată a planetei era mai caldă pe partea unde se încheie ziua decât pe partea unde începe ziua. Acest lucru a fost observat prin faptul că cele două regiuni absorb cantități ușor diferite de lumină provenită de la stea.
Cercetătorii au detectat, de asemenea, modificări ale semnalelor asociate vaporilor de apă și monoxidului de carbon, pe care le interpretează drept dovezi ale diferențelor de temperatură din atmosferă.
Read the full article at HotNews →
RO