În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm continuarea
traducerii în limba română a unei analize semnate de Song Luzhen ( 宋鲁郑 ) ,
cercetător în cadrul Institutului de Studii Chineze al Universității Fudan.
Textul tradus se remarcă prin relevanța sa analitică,
oferind o reconstrucție coerentă a modului în care un expert chinez
interpretează relațiile dintre China și Uniunea Europeană din perspectiva
geopoliticii și a competiției dintre marile puteri.
Analiza propune o incursiune în logica strategică a
Beijingului și răspunde unor întrebări esențiale: de ce China acordă o
importanță majoră Europei, cum este perceput rolul SUA în relația China–UE, de
ce conceptul de „rival sistemic” este considerat un factor structural de
tensiune și cum sunt abordate teme sensibile precum Taiwanul sau politicile de
„de-risking”. În acest sens, materialul depășește nivelul descriptiv al
știrilor curente și facilitează o înțelegere mai profundă a mecanismelor care
modelează dinamica relațiilor internaționale.
Totodată, analiza abordează teme de prim-plan ale agendei
globale, precum relațiile transatlantice în contextul revenirii lui Donald
Trump, repoziționarea Europei între SUA, China și Rusia, competiția
tehnologică, inclusiv în domeniul 5G și al semiconductorilor, precum și
securitatea energetică și reziliența lanțurilor de aprovizionare . Relevanța
acestor subiecte depășește cadrul teoretic, având implicații directe pentru
Uniunea Europeană și, implicit, pentru România.
Un alt element definitoriu al textului îl reprezintă
unghiul său analitic, provocator și, pe alocuri, „sensibil ” . Departe
de a fi neutră, analiza pune sub semnul întrebării autonomia strategică
europeană, conturând totodată imaginea unei Europe aflate într-o poziție
intermediară între marile puteri și formulând ipoteze sensibile, precum rolul
potențial al forțelor politice de extremă dreapta în reconfigurarea relațiilor
sino-europene.
Tocmai această perspectivă stimulează reflecția critică
și diferențiază demersul de abordările pur informative.
Prima
parte a analizei traduse poate fi citită aici :
Redăm în continuare partea a doua a traducer ii din limba chineză a materialului
menționat mai su s:
A
doua categorie majoră de factori vizează evoluțiile relațiilor sino-americane.
În paralel cu accentuarea tensiunilor de securitate dintre Europa și SUA,
confruntarea sino-americană a cunoscut o vizibilă atenuare. Pe de o parte,
Europa devine tot mai izolată, iar pe de altă parte, factorul american care a
alimentat în mare măsură tensiunile dintre China și Europa începe treptat să
fie diminuat.
De
la adoptarea de către SUA a unei politici de limitare și descurajare față de
China, Europa, în calitate de aliat al Washingtonului, a fost nevoită să urmeze
aceeași direcție. În prezent însă, intervin două schimbări importante. În
primul rând, relațiile sino-americane au intrat într-o fază de „armistițiu”,
iar neo-monroeismul american indică o retragere a interesului american față de
afacerile asiatice. După aproape un an de ajustări, relațiile dintre China și
SUA au devenit relativ stabile și chiar în curs de ameliorare.
În
mod deosebit, China și SUA au convenit asupra unor vizite reciproce la nivel de
lideri, iar faptul că China și SUA sunt, pe rând, gazde ale reuniunilor APEC și
G20 va conduce la patru întâlniri între liderii celor două state într-un singur
an. Această evoluție nu doar că spulberă speranța Europei de a coopera cu SUA
pentru a contracara China și a diminua presiunile asupra sa, dar plasează
Europa într-o poziție geopolitică extrem de dificilă: relațiile China–SUA și
China–Rusia sunt bune, iar relațiile bilaterale dintre aceste trei mari puteri
sunt, în grade diferite, stabile sau în curs de îmbunătățire. În contrast,
Europa se află într-o relație de tensiune sau confruntare cu toate cele trei.
Din
perspectiva intereselor strategice, China, SUA și Rusia au fiecare motivații
pentru a exercita presiuni asupra Europei sau, cel puțin, pentru a prioritiza
propriile interese, chiar și în detrimentul acesteia. Lipsa unor rezultate
concrete la summitul aniversar din 2025, care a marcat 50 de ani de relații
diplomatice între China și Uniunea Europeană, a avut drept consecință, printre
altele, slăbirea capacității de negociere a Europei în raport cu SUA,
obligând-o să accepte acorduri tarifare dezavantajoase.
Pentru
Uniunea Europeană, îmbunătățirea relațiilor cu Rusia sau cu SUA aflate sub
conducerea lui Donald Trump este, în actualul context, aproape imposibilă,
întrucât interesele și valorile părților sunt profund divergente. În aceste
condiții, dacă Europa dorește să își depășească poziția geopolitică
defavorabilă, China apare drept singura opțiune viabilă. În plus, odată ce
relațiile dintre China și SUA s-au ameliorat, Europa nu mai are motive să se
confrunte cu China din rațiuni ce țin de agenda americană. Acești doi factori
conduc la o diminuare temporară a influenței americane asupra relațiilor
sino-europene.
A
treia categorie majoră…
Read the full article at Adevărul →
RO