Washingtonul și Teheranul par hotărâți să facă pași importanți spre o înțelegere istorică. Totuși, termenii preciși ai acestui compromis rămân neclari, iar experții se întreabă dacă asistăm la o pace durabilă sau doar la o simplă amânare a conflictului.
În ultimele luni, anunțuri similare privind o pace iminentă au fost primite cu scepticism. În realitate, succesul actual nu reprezintă un tratat final, ci un memorandum de înțelegere menit să traseze cadrul unor negocieri viitoare.
Dan Shapiro, fost ambasador al SUA în Israel, a subliniat pe platforma X (fostul Twitter) complexitatea momentului: „Până când textul final nu va fi semnat și publicat, vom asista la o intensă propagandă de ambele părți”. Shapiro a adăugat că „acest război a fost o greșeală. Președintele american a mizat pe o prăbușire rapidă a regimului de la Teheran, însă supraviețuirea acestuia în fața ofensivei americano-israeliene l-a consolidat din punct de vedere strategic, determinând statele din regiune să caute o dezescaladare și o reconstrucție a relațiilor”.
Luând în considerare incertitudinile actuale, evoluția regiunii în următoarele luni s-ar putea încadra în câteva scenarii de bază, scrie Jerusalem Post:
Patru scenarii pentru viitorul regiunii
Scenariul 1: Succesul diplomatic și stabilizarea regională
În cel mai optimist scenariu, memorandumul este semnat oficial în Elveția, vineri, 19 iunie, ambele tabere revendicând o victorie politică. Mediatorilor internaționali din Islamabad și Doha le va reveni sarcina de a pune în aplicare detaliile tehnice.
Iranul ridică blocada din Strâmtoarea Ormuz, permițând reluarea exporturilor de petrol, în timp ce SUA renunță la blocada navală. Teheranul acceptă transferul uraniului îmbogățit în afara țării în schimbul ridicării treptate a sancțiunilor economice. Acest deznodământ ar permite Washingtonului să își reorienteze atenția strategică spre Europa și Asia, stimulând totodată integrarea economică dintre Israel și statele din Golf.
Scenariul 2: Eșecul negocierilor și menținerea conflictului de uzură
Există posibilitatea ca, în pofida eforturilor depuse de Pakistan și Qatar, delegațiile celor două țări să nu ajungă la un numitor comun la Geneva, amânând din nou semnarea.
În acest caz, regiunea revine la starea de conflict de intensitate scăzută. Israelul își va continua operațiunile împotriva Hezbollah în Liban, iar Iranul va menține amenințările cu represalii. Blocarea Strâmtorii Ormuz va forța statele din regiune să caute rute comerciale alternative terestre, în special prin Siria, transformând conflictul mocnit în noul status quo acceptat de Casa Albă.
Scenariul 3: Un acord interimar urmat de blocaj prelungit
O a treia ipoteză prevede semnarea memorandumului în această săptămână, însă negocierile pentru un acord final se prelungesc pe parcursul verii. Această abordare ar putea avantaja Teheranul, care mizează pe faptul că, odată semnat un acord interimar, Casa Albă va evita reluarea ostilităților sub presiunea aliaților săi regionali.
Summitul G7 începe în Franța, pe fondul acordului preliminar dintre SUA și Iran pentru încheierea războiului
Într-un astfel de context, incertitudinea persistă. Israelul își va păstra libertatea de acțiune în Liban și va face presiuni pentru noi lovituri asupra infrastructurii iraniene, generând cicluri periodice de confruntări armate la fiecare câteva luni.
Scenariul 4: Instabilitatea internă în Iran
Slăbit de lunile de război și de blocada economică, sistemul politic iranian ar putea deveni vulnerabil în fața unor mișcări interne de contestare sau a unei lovituri de stat.
O astfel de acțiune ar putea fi inițiată fie de elementele radicale din cadrul Corpului Gărzilor Revoluției Islamice (IRGC), care se opun oricărui compromis cu Occidentul, fie de facțiuni ale armatei regulate care încearcă să preîntâmpine o derivă extremistă. O instabilitate majoră la Teheran ar pune Washingtonul în postura de a nu avea un partener stabil și clar definit pentru semnarea păcii.
Reacțiile internaționale: între optimism și prudență
Anunțul privind acordul de principiu a generat deja primele poziționări majore la nivel global.
Secretarul General al ONU, António Guterres, a salutat decizia prin intermediul purtătorului său de cuvânt, Stéphane Dujarric, considerând-o „un pas crucial spre soluționarea pașnică a conflictului”.
Grupul E4 (Marea Britanie, Franța, Germania și Italia), într-o declarație comună, guvernele europene s-au arătat dispuse să ridice o parte din sancțiunile economice, însă au condiționat strict acest lucru de adoptarea de către Iran a unor „măsuri clare și verificabile în privința programului său nuclear”.
Președintele Emmanuel Macron, sosit la Evian pentru summitul G7, a subliniat că prioritățile europene vizează sprijinul pentru Liban, securizarea definitivă a Strâmtorii Ormuz și obținerea de garanții ferme privind programele nucleare și de rachete balistice ale Teheranului.
Presiunea politică de la Washington
Pentru administrația Trump…
Read the full article at Adevărul →
RO