Arheologii au identificat în satul Bulford, la doar cinci kilometri distanță de Stonehenge, urmele unui vechi loc de adunare pentru fermierii din vechime, potrivit BBC .
Din vechea structură au mai rămas doar două gropi în pământ. Echipa de cercetători susține că acestea adăposteau doi stâlpi de lemn care se aliniau cu Soarele la solstițiile de vară și de iarnă – cele mai lungi și cele mai scurte zile ale anului – la fel ca la Stonehenge.
Stâlpii erau poziționați la o distanță de 120 m unul de celălalt și se estimează că aveau o înălțime cuprinsă între 2 m și 4 m. Situl a fost datat la aproximativ 5.000 de ani, ceea ce îl face cu 500 de ani mai vechi decât celebrul monument preistoric din Marea Britanie.
Noua descoperire datează din aceeași perioadă cu cea mai timpurie fază de activitate de pe platoul învecinat, când au fost realizate primele lucrări de terasament, cu jumătate de mileniu înainte de așezarea megaliturilor.
Urmele au fost identificate inițial acum un deceniu, când s-au efectuat lucrări de curățare a terenului pentru construirea unor noi locuințe pentru militari. Însă abia acum s-a efectuat o analiză detaliată a aliniamentului, care a implicat reconstituirea cerului de acum 5.000 de ani.
Reconstituirea cerului de acum 5.000 de ani
Dr. Fabio Silva, arheoastronom la Universitatea din Bournemouth și la Skyscape Academy, a explicat că pozițiile Soarelui, Lunii, planetelor și stelelor se schimbă foarte lent de-a lungul secolelor.
„Practic trebuie să reconstituim cerul, cum arăta exact acum 5.000 de ani, unde răsărea Soarele și la ce oră răsărea în acele locuri”, a declarat Silva. „Dacă luăm în considerare lățimea stâlpilor, atunci aliniamentul este exact, absolut corect. Este aliniat cu precizie la răsăritul de la solstițiul de vară și la apusul de la solstițiul de iarnă.”
Phil Harding, de la Wessex Archaeology, cel care a condus săpăturile, a observat această potrivire încă de când a descoperit cavitățile: „Mi-am luat creionul și rigla, le-am unit și mi-am dat seama că indicau, într-un fel, direcția generală a răsăritului de soare din ziua de solstițiu de vară”.
Pentru arheolog, descoperirea din satul Bulford este una dintre cele mai importante din cariera sa „Îmi oferă informații despre întreaga comunitate, îmi arată cum gândeau, cum se comportau și cum venerau cerul.”
Legătura cu Stonehenge
„Oamenii care au construit Stonehenge și cei care se aflau la Bulford erau agricultori primitivi, iar mijloacele lor de subzistență erau strâns legate de anotimpuri și de ciclul Soarelui”, a explicat și Dr. Jennifer Wexler, curatoare de istorie la English Heritage.
Ea susține că locul sugerează că oamenii care au construit primele etape ale Stonehenge-ului aveau sediul sau locuiau acolo, ori se adunau sezonier pentru a efectua lucrările de construcție.
Deși astăzi solstițiul de vară este cea mai mare atracție la Stonehenge, Wexler spune că, acum 5.000 de ani, solstițiul de iarnă avea o semnificație mai mare pentru comunitățile antice.
„Iarna ar fi putut fi deosebit de importantă, deoarece este o perioadă a anului în care lumina se stinge literalmente, și poate că era nevoie să faci ceva pentru a evoca acea revenire sau pentru a o marca, deoarece atunci urmează revenirea primăverii, când, sperăm, recoltele și animalele tale vor prospera”, spune ea.
„Piesa vedetă” a săpăturilor
Gropile care adăposteau acești stâlpi nu au fost singura descoperire făcută în timpul săpăturilor. În jurul lor se aflau zeci de alte gropi care conțineau artefacte aparținând locuitorilor preistorici ai satului Bulford.
Echipa a folosit datarea cu radiocarbon pentru a determina că structura avea o vechime de 5.000 de ani. Printre artefacte se numărau o coarnă de cerb care ar fi fost folosită pentru săpat, alte oase de animale sculptate, precum și fragmente de ceramică fin decorate.
Au fost descoperite și unelte din silex, inclusiv un cuțit neolitic rar, care a fost șlefuit până a căpătat forma unui disc. Acesta a fost găsit în poziție verticală, de parcă ar fi fost așezat cu grijă.
„Cred că a fost descoperirea noastră vedetă. Ceea ce îl face atât de special este măiestria cu care a fost realizat. Este opera unui adevărat meșter. Poate că forma aceea discoidală este un fel de referință la Soare, cine știe?”, a mai spus Phil Harding.
Read the full article at HotNews →
RO