Știu că evenimentele politice ale acestor zile ne ocupă tot timpul și ne consumă toată energia. Acest modus operandi al politicii și societății românești ne-a transformat în milioane de pompieri, care sting incendii de azi pe mâine, adesea incapabili să prevină, să planifice, să anticipeze. Doar că anumite mize sunt prea importante pentru a fi ignorate, iar gazul românesc din Marea Neagră este una dintre ele. Cine, așadar, apără Neptun Deep? Și cum ne pregătim pentru anul viitor, când va începe producția?
Pe 5 iunie 2026, la ora 10:28, o dronă maritimă s-a autodetonat în Dana 78 a Portului Constanța, la câteva sute de metri de cel mai mare terminal petrolier al țării. Alte trei drone s-au autodetonat în larg. SCOMAR, sistemul nostru de supraveghere a litoralului, nu a văzut-o. Primul mesaj RO-Alert a ajuns la oameni după ce explozia se produsese deja. Am scris acum câteva săptămâni că războiul lui Putin a ajuns pe acoperișul românilor, la Galați. Acum a ajuns și în port, lângă rezervoarele care alimentează jumătate din economia noastră. Suntem deja expuși. Singura întrebare care contează e cine ne apără și cum o face.
Nu e un accident izolat. Pe 28 spre 29 mai, o dronă rusească Geran-2 a lovit un bloc din Galați și a rănit doi oameni, iar raportul tehnic al Armatei a confirmat originea. Pe 3 iunie, scafandrii Forțelor Navale au neutralizat o mină marină pe plaja dintre Vama Veche și 2 Mai. Trei incidente în nouă zile, pe o fâșie de mare care e a noastră.
Ce vedem cu toții pe radar
Deschideți o aplicație de trafic maritim. Marine Traffic e gratuită. Veți vedea petroliere vechi sub pavilioane de complezență, Liberia, Sierra Leone, Camerun, pavilioane pe care nicio companie serioasă nu și le mai pune. Suprapuneți-le peste listele Kievului și ale Uniunii Europene și o parte se dovedesc nave ale „flotei fantomă” a Federației Ruse. Nu e o figură de stil. Petroliere sancționate de UE, Paxmaris, Croco, Ira, Celine, au acostat în Constanța și la Midia-Năvodari, iar la câteva săptămâni le regăsiți încărcând la Novorossiisk și Tuapse, conform monitorizării guvernului ucrainean. Una dintre ele, Dashan, trecuse prin Constanța înainte ca o dronă ucraineană să o scufunde în drum spre Novorossiisk.
Tot pe radar le vedem staționând. În decembrie 2025, petrolierul Clean Raider, sub pavilion liberian, s-a învârtit zile la rând în Zona Economică Exclusivă a României, la 35 de kilometri de țărm în dreptul Tuzlei, la mai puțin de un kilometru de Kolente, sosit din Novorossiisk cu transponderul stins. Nu tranzita. Staționa, în același spațiu maritim în care se află perimetrul nostru energetic Neptun Deep. Liniștite. Nesomată. Fără ca vreo navă a Forțelor Navale Române să se apropie, să le ceară socoteală, să le împingă din zonă. Franța a abordat în larg petrolierul Grinch, sub pavilion fals, în temeiul dreptului internațional. Noi nu am făcut-o niciodată, să nu supărăm Federația Rusă. Asta vede orice român cu un telefon. Și e inacceptabil.
Legea există. Negru pe alb.
Am auzit, în zilele astea, refrenul comod: „nu avem cadrul legal", „nu se știe cine răspunde". E fals. Am verificat, articol cu articol. O dronă marină este „navă" în înțelesul legii. Legea nr. 17/1990, art. 47 alin. (1) pct.5, definește nava ca orice construcție maritimă, indiferent de pavilion, inclusiv submersibilele și mijloacele plutitoare. Dacă acea navă face manevre cu arme, lansează tehnică militară sau vehicule submersibile, ori perturbă comunicațiile, trecerea ei nu mai este inofensivă, conform articolului 18 alin. (2). Iar în acel moment, art. 24 spune limpede că organele competente folosesc „orice mijloace legale, inclusiv de constrângere".
Cine execută constrângerea? Tot legea răspunde. Art. 35 alin. (6) și art. 65 din aceeași lege rezervă dreptul de urmărire și măsurile de constrângere împotriva navelor străine, în marea teritorială și în Zona Economică Exclusivă, exclusiv navelor și aeronavelor Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor Interne. Aici legea vorbește clar și numește instituția responsabilă.
Pentru instalațiile din larg, art. 16 ne dă jurisdicție exclusivă și instituie zone de securitate de până la 500 de metri în jurul lor, iar art. 12 alin. (2) protejează conductele submarine cu zone de 1.000 de metri. În zona contiguă, până la 24 de mile marine, art. 8 ne permite control vamal, fiscal și de frontieră. Iar pentru cer, Parlamentul a mers deja până la capăt: Legea nr. 73/2025 dă Ministerului Apărării controlul spațiului aerian, art. 5, și dreptul de a distruge, neutraliza sau prelua o dronă, art. 21 și 22, pe un lanț de decizie care urcă la CSAT. Pe românește, pentru aer avem deja butonul reglementat. Pentru mare avem temeiul, dar nu l-am dus la capăt și nu îl folosim.
Cine răspunde, pe articole
Confuzia de competență e un mit, întreținut de cei care nu vor să-și asume răspunderea. Apărarea perimetrului Neptun Deep și neutralizarea muniției revin Forțelor Navale Române, structură a Armatei sub Ministerul Apărării Național…
Read the full article at Digi24 →
RO