Patru luni de război, Strâmtoarea Ormuz închisă și prețuri la petrol care au zguduit toate economiile lumii. Statele Unite și Iranul au decis să semneze împreună o înțelegere care să pună punct celui mai periculos conflict din Orientul Mijlociu. Dar cât de solidă va fi această pace? Ioana Constantin Bercean este cercetător științific și ne oferă cheia în care trebuie să înțelegem cum se închide acest război.
Cristina Cileacu: Doctor Ioana Constantin Bercean, cercetător și expert în Orientul Mijlociu, bine ați venit la Pașaport diplomatic!
Ioana Constantin Bercean: Mulțumesc frumos pentru invitație. Bine v-am regăsit!
Ce ascunde memorandumul SUA–Iran
Cristina Cileacu: Vorbim într-o zi în care urmează să se semneze la Geneva un acord de pace între Statele Unite și Iran. Și aș vrea să ne ajutați să înțelegem ce înseamnă acest acord între cele două puteri combatante, pentru că am văzut un război în care pare că Statele Unite, deși este puterea militară mai mare, nu a reușit să înfrângă Iranul, doar să îl pună puțin la respect. Ce înseamnă mai concret acest acord?
Ioana Constantin Bercean: Cred că ar trebui să începem prin asta. Acesta nu este de fapt un acord. Cu atât mai mult un acord de pace este mai degrabă o hartă de parcurs sau cum se numește el în terminologia oficială, memorandum al înțelegerii.
Cristina Cileacu: Încă 60 de zile de armistițiu.
Ioana Constantin Bercean: Se prelungește acest armistițiu, se prelungește cu 60 de zile, perioadă în care cele două părți ar fi de acord să discute toate temele sau toate punctele acelea care s-ar fi agreat deja. Sigur, este încă un mare secret sau o mare, să spunem așa, poate înțelegere care nu este făcută publicului în jurul ceea ce se va discuta din motive de securitate, s-ar crede, sau din motive de protecție, de a asigura un anume cadru de protecție a acestor elemente. Ar trebui să începem poate prin trei nivele de analiză. În primul rând, să înțelegem de unde am plecat, care au fost obiectivele acestui război și câte dintre ele au fost îndeplinite, pentru că am văzut că ele s-au mai schimbat pe parcurs. Și făcând un exercițiu de onestitate, am putea spune că, de fapt, nici măcar aceste obiective inițiale nu au fost foarte clare și bine punctate. Să vedem unde am fost și unde am ajuns. Să vedem care sunt variabilele regionale. Și mă refer aici în special la Israel, pentru că spuneam chiar la începutul acestui război că Israelul s-ar putea să rămână într-o postură vulnerabilă sau mai vulnerabilă decât înainte de acest război și să vedem care sunt schimbările sistemice structurale pe care le-a cauzat acest război. Pentru că acest război dintre Israel și SUA versus Iran este cu totul diferit față de războaiele anterioare ale Americii din Orientul Mijlociu. Suntem prima dată în fața unui actor care a răspuns și a fost, probabil și o percepție greșită a ceea ce înseamnă Iranul, pentru că, sigur, președintele Trump a venit poate pe valul acela de încredere...
Cristina Cileacu: Ca urmare a intervenției din Venezuela.
De la „capitulare”, la negociere
Ioana Constantin Bercean: …poate pe un traseu din acesta de scurtă istorie, în care am văzut că Iranul s-a abținut foarte mult în a răspunde unor atacuri sau unor evenimente care s-au întâmplat și atunci. Sigur că foarte multă lume a vorbit poate despre lașitatea Iranului, poate despre incapacitatea sa de a răspunde, ceea ce este complet greșit, pentru că trebuie să înțelegem că Iranul sau Iranului nu i-a fost neapărat teamă de un război. Un război pentru care, de altfel, se pregătește de cel puțin 40 de ani. Iranului sau regimului din Teheran îi era mai degrabă teamă, sau ceea ce va încerca să evite, ar fi încercat să evite este predarea, acel „surrender”. Noi ne amintim că la începutul războiului, președintele Trump spunea că va semna un acord cu Iranul în momentul în care regimul de la Teheran fie va fi schimbat, fie se va preda necondiționat. Or, noi suntem în fața unei realități incontestabile, de altfel, în care nici regimul nu este schimbat, pentru că acești oameni sau acești politicieni și militari, sau militari și apoi politicieni pe care îi vedem zi de zi în știrile noastre, sunt de fapt tot din același cerc. Sunt creația aceluiași sistem sau a aceluiași regim pe care de Donald Trump spunea că îl va schimba.
Cristina Cileacu: Mult mai dur decât regimul anterior.
Ioana Constantin Bercean: Inclusiv în această nouă clasă militaro-politică există o secțiune sau un segment mult mai dur, hard lineri mai duri decât hard linerii obișnuiți și acești hard lineri, chiar acum, când noi vorbim, contestă această înțelegere sau acest nou armistițiu dintre Iran și Statele Unite. Trebuie să ne uităm că este un război în care Iranul a schimbat complet faza a ceea ce ar însemna arhitectura regională de securitate. A răspuns Statelor Unite, repet, într-un mod neașteptat și neanticipat. Trebuie să ne uităm puțin și în urmă, pentru că noi avem cel puțin cinci președinți consecutivi de la George Bush senior încoace, care au încercat d…
Read the full article at Digi24 →
RO